Naşterile în Roma antică: Incantaţii pentru grăbirea travaliului şi masarea organelor genitale cu ulei de măsline

Marcus Ulpius Amerimnus şi Scribonia Attica au fost soţ şi soţie care au trăit în secolul II A.D., fiind apoi înmormântaţi într-un monument funerar din Ostia, Roma, informează History Extra. În timp ce soţul său Marcus era chirurg, Scribonia era moaşă, conform inscripţiilor de pe mormânt în care este prezentată alături de o femeie care năştea.

Scribonia avea origini greceşti deşi făcea parte dintr-o familie săracă, femeia s-a căsătorit cu un ,,vindecător” bun cu ajutorul căruia a dobândit bogăţia. Precum soţul său, şi Scribonia utiliza unelte în timpul naşterilor, printre acestea era inclus un scaun pentru naşteri şi un scăunel de pe care moaşa asista femeile în timpul travaliului.

• Reacția unui ambasador francez la auzul numirii sale la București: „Catastrofă cu neputință de evitat!”
• Ceaușescu la vânătoare de mufloni: „A fost un adevărat infern”

În Imperiul Roman, precum şi în restul lumii din trecut, doar femeile puteau asista la naşteri. Gravidele erau ajutate de moaşe şi de  membrii familiei de sex feminin. Totodată, majoritatea metodelor contraceptive sau de provocare a avortului erau transmise de la o generaţie la alta, prin viu grai, de către femei.

Desigur, naşterile în antichitate erau mult mai periculoase decât cele din prezent. Nu existau metode de ameliorare a durerii sau de igienă, predispoziţia la infecţii fiind mare. Singura metodă în timpul Imperiului Roman era masarea organelor genitale cu un emolient, deseori ulei de măsline, sau exerciţiile de respiraţie. O altă metodă era utilizarea amuletelor care ar fi grăbit naşterea. Una dintre amulte expusă în cadrul Muzeului Kelsey, din Michigan, prezintă o formulă magică şi un uter care putea fi ,,închis” atunci când femeia nu dorea să rămână însărcinată şi ,,deschis” atunci când aceasta intra în travaliu.

În momentul în care travaliul era dureros din cauza poziţiei stranii a copilului, moaşele utilizau instrumente sau propriile mâini pentru a repoziţiona copilul. Textele vechi nu menţionează utilizarea epiziotomiei (tăierea perineului pentru facilitarea naşterii), de asemenea nu au fost descoperite nici artefacte ale instrumentelor utilizate în astfel de practici. Deşi ,,cezariana” este un derivat al numelui lui Caesar, moaşele romane nu utilizau această procedură.

În timpul travaliului, moaşele le administrau femeilor diferite mixturi din ierburi pentru intensificarea contracţiilor uterului. Arhivele sugerează că, în timpul naşterii, femeile erau legate de scări şi zdruncinate pentru a grăbi naşterea. În cazuri extreme, în care viaţa viitoarei mame era în mare pericol, se renunţa la făt, care era tăiat în bucăţi şi extras cu ajutorul unui cârlig.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: